Mai multe fețe același popor?

Sursa Aromanian

Articol de Ciprian Pantea

Cred că cea mai acută problemă a lumii, lăsând la o parte criza economică, este permanenţa constructiei, decontrucției și reconstrucție a identităților etnice. Factorul politic reprezintă principalul agent de schimbare al identităților etnice. Vedem exemplul cel mai apropiat al moldovenismului cu ideea absurdă de limbă moldovenească și popor moldovean. Nici cazul Croației nu este unul diferit, după ruptura de fosta Yugoslavie, schimbându-și toată gramatica pentru a nu exista similarități cu sârba.  

În aceeași logică intră și cazul aromânilor, meglenoromânilor, istroromânilor. E imposibil de înțeles istoria aromânilor, fără a lua în calcul frământările etnice ale popoarelor din Balcani, iar sintagma care definește această zonă este: „prea multe nații  ce trăiesc într-un spațiu prea mic”. Pe acest fond multietnic e normal să apară proiecte identitare sau de asimilare. Cât de justificată a fost intervenția României în susținerea cauzei aromânești din Balcani? Eu zic că mult mai justificată decât constructul politic ultranaționalist grecesc prin care se afirmă că aromânii sunt greci latinizați. De aceea poate că s-a împământenit ideea la greci cum că vlachika e un dialect grecesc din nord, după cum mărturisește Helen Abdazi. Dar acest construct nu se referă doar la minoritatea aromână, ci se adresează tuturor minorităților prezente în granițele sale. Cazul Greciei este, chiar și acum, unul pe cât de provocator, pe atât anti-european când se discută despre minoritățile etnice și ridică  multe semne de întrebare referitoare la modul în care s-a făcut aderarea.  

The photo is from about 1900, from the little Aromanian village named Baeasa or Baiasa, in Greece. Baia in Romanian or Aromanian means bath or a geographical depression. Greeks renamed the village to Vovousa, presumably to deny the existence of a non- Greek population in an effort to bolster the Greek nationalist movement. My mom was born here and I grew up learning that the Greeks persecuted Aromanians crudely. I have never been in Baeasa, and my mom left before the second world war, but the memories of this distant place still haunt my family to this day. It's a special thing to have this blood and culture running through my veins. Fotografia a fost preluată împreună cu descrierea de pe Grupul Aromanians.

Aromânii din Balcani reprezintă un miracol al unui neam care nu a renunțat la identitatea și limba sa, nici chiar după evenimentul Moscopole. 

Originea aromânilor reprezintă un subiect care a dezvoltat multe teorii, multe bineînțeles conform intereselor politice prezente la aceea dată, iar România nu e exclusă din acest subiect. Jocul geopolitic al României din Cadrilater prin strămutarea aromânilor din sud în proaspăta provincie dobândită, a reprezentat la aceea dată, o soluție pentru contextul geopolitic creat. După 1940, acest joc devine un subiect dureros pentru România, dar mai ales pentru populația aromână nevoită să caute alte pământuri.  

Articolul Movimento Nazionale Aromeno scris de Benedetto de Luca explică propaganda românească din spațiul Balcanic din perioada antebelică. Discursul autorului italian nu era deloc unul pozitiv, referindu-se la influența ridicată și nejustificată pe care spațiul românesc l-a exercitat asupra traseului aromânilor din Balcani. Cert este faptul că personalitățile care au luptat pentru emanciparea vlahilor din Balcani au fost români cu origini aromâne și ar fi puțin imoral să spunem că de Luca este imparțial în analiza sa.  

Consider că toată această influență este justificabilă din moment ce  aromânii sunt rămășițele românești de la sud de Dunăre, iar limba este cea mai bună dovadă a acestui fapt. Prea multe personalități aromâne au marcat România ca să putem spune că nu există o legătură între cele două fețe ale aceluiași vechi popor. Oare cine nu a auzit de Andrei Șaguna,  I. L. Caragiale, de Alexandru Macedonski sau de Dimitrie Bolintineanu etc? Ați putea spune despre ei că sunt altceva decât români?

Experiențele mele din Macedonia se înscriu între cele două tendințe ale aromânilor, cu alte cuvinte, pro sau anti România. Îmi amintesc o discuție care am avut-o pe una din străzile Krușevo cu un aromân. La auzul origini mele de român, îmi reproșează că: voi spuneți despre noi că suntem români și îmi amintește de evenimentele istorice nefericite amintite mai sus. Desigur, acest caz e izolat, contra exemplele întâlnite de mine fiind mai numeroase. Din nefericire, există destul de multe cazuri de aromâni care spun despre ei că sunt vlahi, dar când îi întrebi dacă mai vorbesc limba mărturisesc oarecum stânjeniți că bunicii lor o vorbesc/o vorbeau. Acest caz de asimilare este întâlnit mai ales în regiunile nordice, unde populația slavă este majoritară. 

Aromânii reprezintă rămășițele populației latine de la sud de Dunăre, al cărui grai încă mai poate fi înțeles cu frumoasa lui rostire de ghini, în locul binelui românesc. Indiferent care sunt tendințele politice actuale privind minoritățile sau modul în care se rescrie istoria, dovada certă e că rămășițe ale latinități se întind și azi de la sud de Dunăre pănă în Turcia.