Pentru ce?

Foto: Adam Jordan  

Articol de Robert Popescu

 Probabil mulți suferă de ataraxie, pur și simplu nu îi interesează ce li se întâmplă, de ce, cum șamd. Sunt și mai mulți cei care sunt mulțumiți de ceea ce  au, ceea ce sunt și ceea ce va fi, aceeași apa, același pământ. Pentru ei asta este viața, un traseu poate nu atât de lung pe cât cred,  dar pentru care  fac tot posibilul să  fie cât mai lin, călduros și comfortabil. Fiecare dimineață aduce obișnuitul scenariu, cafea, poate țigare, drum spre birou, birou, colegi de birou, drum spre casă, poate înainte o bere/vin/limonadă cu colegii sau câțiva prieteni rămași alături datorită împrejurărilor. În week-end dimineață începe când se termină. Te bucuri mai mult de îmbrățișarea dulce a pernei, de pătură, de cocon și de căldură. Într-un final te ridici, te așezi la calculator sau te mobilizezi să ieși cu prietenii la munte, mare, oraș etc. Seara aduce cu sine noaptea iar tu rătăcești prin cluburile (clubul) îmbâcsite de fum, zgomot și persoane ce se înghesuie și se chinuie să se miște cum li se cântă. Fum, sudoare, alcool, zgomot, piele pe piele sau coate pe coate, într-un cuvânt distracție, sau în mai multe cuvinte, noapte de pomină.  

      A două zi  ți-e cam greu să-ți părăsești coconul, capu-ți atârnă prea greu gura ți-e dospită sau pur și simplu nu ai chef, îți permiți să nu ai chef, pentru asta trăiești, să îți poți permite că după 5 zile  de făcut ceea ce trebuie să faci, acum să ai chef să nu mai faci. Câteodată te plângi că te-ai săturat, că vrei altceva, că te-ai plictisit, dar când vine vorba să schimbi ceva  parcă te frigi de aragaz și te potolești, mai bine te plângi și nu faci nimic, e mai puțin dureros decât să taci și să faci. 

      În afară de ataraxici și satisfăcuți mai sunt și cei nesatisfacuti, nemulțumiții, criticii, cei care caută. Caută ceva, pe cineva, poate chiar pe ei înșiși. Chiar și când se simt bine se îndoiesc că se simt bine. Oare asta vreau? Oare asta e tot? Oare doar atâta pot? Oricât de tare îi va fi râsul, oricât de mulțumit(ă) va fi de rezultatul muncii sale tot va simții că ceva lipsește. Și acum ? Unde să caut? Ce să caut?  

      Multe întrebări și o mulțime de răspunsuri care să fie încercate. Unii se opresc la primele, alții se mulțumesc cu întrebările iar cei cu mai multă energie le încearcă până își dau suflarea. Încercarea moarte n-are, dar tu ai, de fapt am impresia că ești un zombi mânat de plăceri meschine și confort. De căldură și amorțire.